Istoria actualului sistem international de unitati
Actualul Sistem Internaţional de unităţi îşi are originea în timpul Revoluţiei Franceze, odată cu înfiinţarea Sistemului Metric şi cu depunerea, la 22 iunie 1799, a celor două etaloane de platină reprezentânt metrul şi kilogramul, la Arhivele Republicii Franceze.
În 1832, Gauss susţine cu tărie utilizarea Sistemului Metric împreună cu secunda definită în astronomie, ca sistem unic în toate ştiinţele naturii. El a fost primul care a făcut măsurări precise ale forţei magnetice a pământului cu ajutorul unui sistem zecimal bazat pe unităţi de măsură mecanice (milimetrul, gramul şi secunda) În anii care au urmat, Gauss şi Weber au extins acetste măsurări pentru a include şi fenomenele electrice.
Aceste aplicaţii în domeniul electricităţii şi magnetismului au fost dezvoltate după 1860 sub conducerea activă a cunoscuţiolor oameni de ştiinţă Maxwell şi Thomson membrii ai Asociaţiei Britanice pentru Dezvoltarea Ştiinţei (BAAS). Ei au pledat pentru realizarea unui sistem de unităţi coerent care să conţină atât mărimi fundamentale cât şi mărimi derivate. În 1874, BAAS a introdus sistemul CGS, un sistem tridimensional coerent, bazat pe trei mărimi mecanice: centimetrul, gramul şi secunda, care folosea prefixe de la micro- la mega- pentru a exprima multiplii şi submultiplii zecimali.
Aceste aplicaţii în domeniul electricităţii şi al magnetismului au fost dezvoltate după 1860 sub îndrumarea activă a binecunoscuţilor Mxwell şi Thomson prin activităţile lor în cadrul Asociaţiei pentru progresul Ştiinţei (BAAS). Ei au pledat pentru realizarea unui sistem coerent de unităţi, cu unităţi fundamentale şi unităţi derivate. În 1878, BAAS a introdus sistemul CGS, un sistem coerent, tridimensional, bazat pe trei mărimi mecanice: centimetrul, gramul şi secunda, ce folosea prefixe de la micro- la mega- pentru exprimarea multiplilor şi submultiplilor zecimali. Evoluţia ulterioară a fizicii ca ştiinţă experimentală, s-a bazat în mod deosebit pe acest sistem.
Mărimile sistemului CGS, din păcate, nu sunt foarte convenabile în domeniul electricitate şi magnetism fapt pentru care, prin anii 1880, BAAS şi Congresul Internaţional Electric, predecesorul Comisiei Electrotehnice Internaţionale, au aprobat un sistem coerent de unităţi practice. Printre ele se numărau: ohmul pentru rezistenţa electrică,voltul pentru forţa electromotoare şi amperul pentru curentul electric.
După înfiinţarea Convenţiei Metrului, la 20 mai 1875, CIPM şi-a concentrat activitatea asupra realizării unor etaloane având la bază unităţile de lungime şi de masă. În anul 1889, prima CGPM a autorizat etaloanele pentru masă şi lungime. Împreună cu secunda astronomică, aceste trei unităţi au constituit un sistem tridimensional de unităţi mecanice asemănător CGS, dar care avea ca mărimi fundamentale metrul, kilogramul şi secunda.
În anul 1901 Giorgi a arătat că este posibilă adăugarea la sistemul de mărimi mecanice kilogram-metru-secundă a unei mărimi electrice practice, cum ar fi ohmul sau amperul, pentru a forma un sistem coerent quadridimensional şi a se scrie ecuaţiile câmpului electromagnetic în formă raţională. Propunerea lui Giorgi a deschis drumul spre Sistemul Internaţional actual.
După revizuirea Convenţiei Metrului, la cea de-a şasea CGPM în 1921, prilej cu care s-au extins şi responsabilităţile BIPM în alte domenii ale fizcii şi înfiinţarea CCE (acum CCEM) la cea de-a şaptea CGPM (1927), propunerea lui Giorgi a fost dezbătută îndelung de IEC, IUPAP şi alte organizaţii internaţionale. În anul 1939, CCE recomandă adoptarea unui sistem bazat pe kilogram, metru, secundă şi amper, propunere aprobată de CIPM în 1946.
Ca răspuns la solicitările BIPM, începute din 1948, cea de-a zecea CGPM din anul1954, a aprobat introducerea amperului, a kelvinului şi a candelei ca mărimi fundamentale. Numele de Sistemul Internaţional de Unităţi (SI) a fost aprobat cu prilejul celei de-a 11-a CGPM în 1960. La cea de-a 14-a CGPM în anul 1971 s-a aprobat versiunea actuală a SI prin introducerea molului ca unitate pentru cantitatea de substanţă, aducând numărul total de unităţi fundamentale la şapte.
